O data pe an Venetia se intoarce in trecut in vremurile cu nobili si curtezane. Si daca reusesti sa treci dincolo de aparente, de aerul comercial al vremurilor noastre, carnavalul reuseste sa te duca cu gandul la secolul 13, cand intunericul aducea pe strazi, nobili, servitori si straini amatori de amor liber si jocuri de noroc. Prezenta oamenilor cu masti a fost consemnata pe strazile Venetiei inca din 1268. Sub o masca ce zambea, nicio placere nu era interzisa.
Cassanova scria in memoriile sale ca Venetia era orasul cel mai libertin din lume. De aceea in secolul al XVII-lea, purtarea mastii a fost limitata la zilele de carnaval si la banchetele oficiale pentru ca libertinajul mascat devenise un mod de viata pentru Venetieni. Pe la colturi se mai vorbeste si astazi despre amorul liber din palatele venetiene. Venetia atrage insa in fiecare an milioane de oameni mai ales pentru romantismul ei. Orasul din laguna e locul unde dragostea se simte in aer iar in zilele de carnaval acest lucru se simte mai mult ca niciodata.
Aurii, argintii, rotunde, ovale, imbracate cu matasuri, pene, strasuri, pietre pretioase, dantele, turbane, broderii cu fire aurite, mastile sunt unice. Costumele sunt si ele desprinse din varii secole: XIV, XVI sau XVIII. Este de apreciat cum fiecare masca iti ofera tot timpul necesar pentru a face o fotografie, fie ca ai un aparat cu un obiectiv tun, fie ca "lucrezi" cu un aparat simplu. Interesanta este oranduirea nescrisa in lumea mastilor. Exista masti simple, fara de pretentii dar si multe masti fine cu simpatii si capricii. Masti triste, masti vesele, masti cu sau fara scoala de dramaturgie, balet si scoala coreografica, masti cu sau fara conturi bancare ori patroni. Mastile vorbesc prin gesturi si miscari. Bucuria, tristetea, plictisul ori curiozitatea lor o desprinzi din pozitia bratelor si a corpului. Ochii nu pot fi intrezariti decat foarte rar. La fel si buzele.
Masca devine o zana, o materializare a unui vis frumos. De aceea fotograful o venereaza cazand in genunchi la picioarele acesteia implorandu-i in liniste atentia, o lacrima pe obrazu-i de portelan... Iar cand el le primeste macar pentru o clipa ia nastere o scanteie ce ramane captata in fotografie. Mastile "fatale" isi aleg cu grija "arena", dar si "victimele". In special sunt locuri insorite, langa coloane, basoreliefuri, porti, balcoane sau faleza marginita de gondole si unde. In asemenea spatii "dulci" sunt atrasi multi fotografi si doar putini sunt alesi. Lor le sunt oferite cateva delicatese: descoperirea varfului unui pantof de sub crinolina in corul soaptelor de mirare (ca si cum ar fi fost dezvelit unul dintre cele mai mari miracole din lume!), o inclinare de cap, o privire fugara in oglinda marginita de pene de paun...
Sesiunea foto ia sfarsit in momentul in care masca spulbera scanteia printr-o bataie rapida de evantai. Ma ridic si plecand incet fruntea multumesc iar masca imi raspunde in aceeasi maniera. Ea se indreapta spre alt fotograf caci fara el, masca piere incet.
Atmosfera de petrecere este prezenta la tot pasul: printi si printese, soldati medievali, bufoni, trubaduri si artisti de circ vor invada la propriu piatetele venetiene si celebra piata San Marco din centrul orasului. Se mai stie ca in urma cu sute de ani, mastile erau folosite de persoane de vaza, care soseau incognito la Venetia pentru a petrece fara a fi recunoscuti. Traditia s-a pastrat, iar cu timpul, carnavalul a devenit cunoscut in toata lumea.
Cea mai obisnuita deghizare este BAUTA, o masca alba cu un nas incovoiat, asortata cu o pelerina neagra si un tricorn, adica o palarie cu trei colturi. Procesiunea readuce pe strazi atmosfera din venetia medievala.
Cand carnavalul se incheie ,Venetia isi scoate masca.Ce nu se va sfarsi va fi povestea de dragoste care are loc in acest oras fascinant!
Masca
de Dan Norea
Când te-ai născut ţi-ai pus pe chip o mască
Nu ştie nimeni cum arăţi, da’ las’ că
La fel ca tine toţi din jur şi-ascund
Sub zeci de straturi, chipul în străfund.
Sunt măşti ce râd în faţă, plâng în spate
Şi nimenea nu vrea să se arate,
Sub mimică şi farduri şi poveste
Cât de copil şi vulnerabil este.
Emoţii şi iubire dau să iasă
Dar stratul e prea gros şi nu le lasă
Şi îţi recapeţi masca-aceea rece
Gândindu-te lucid că totul trece.
Şi-abia-atunci când cade faci fireasca
Deducţie - ce inutilă-i masca.
Ce ne-am face fara masti? Daca nu le-am purta am fi noi insine, incapabili sa mintim… Suna ciudat, nu? Insa cine stie cum ar fi o lume plina de sinceritate pura? De cand am invatat ca nu sunt singura persoana din lume care se foloseste de aceste masti, am deprins obiceiul sa studiez oamenii. Am studiat oamenii, urmarindu-i, vorbind cu ei, peste tot unde am avut ocazia. Si am inceput sa cred ca in spatele tuturor mastilor, al machiajului, al zambetelor si rasetelor, al indiferentei, ironiei si sarcasmului se afla cu totul si cu totul altceva…
Nu de putine ori am avut surpriza sa constat ca in spatele unei duritati de neclintit se ascunde un suflet de milioane… o persoana buna si foarte sensibila… In spatele unei aparente indiferente exista un om extrem de usor de ranit… ca in spatele unor zambete largi se ascund mii de lacrimi… Oare cati din cei care sunt inconjurati de o multime de oameni, care de obicei sunt cele mai vesele persoane, sufletul petrecerilor… nu sunt de fapt foarte tristi?
De multe ori am judeca gresit anumiti oameni din cauza rolului pe care si-l l-au impus sa il joace pe scena vietii… am pus eticheta de “scorpie” unor suflete mari… si am fost pacalita de niste persoane de un egoism imens si o putere foarte mare de a se folosi de oameni doar fiindca pozau in victimele sortii…
Uneori am indragit extrem de mult masca… refuzand sa cred ca se ascunde altceva in spatele ei… am indragit-o atat de mult incat atunci cand a picat am refuzat sa cred ca ceea ce vedeam (simteam) este adevarat… totusi cand am acceptat ca a fost doar o masca (iar acceptarea a durut)… eu mi-am pictat mai bine masca in culorile sarcasmului si ale indiferentei… nu am ales masca care sa ma flateze in vre-un fel… am ales masca care sa nu permita sa fiu atinsa… sa indeparteze pe oricine incerca sa priveasca dincolo de ea…
Renuntand la masti devenim vulnerabili… mult prea usor de ranit… dar totusi daca nu renuntam la ele din cand in cand cum sa fim apreciati pentru ceea ce suntem de fapt?
Carnavalul din viata, ca orice alt carnaval, la un momentdat ia sfarsit… sau cel putin trebuie sa ia sfarsit vis-a-vis de anumite persoane… doar atunci cand vom renunta la aceste masti colorate (si de multe ori obositoare) vom putea considera ca am facut un pas mare spre fericire… iar daca nu vom renunta… nu vom fi altceva decat niste masti vesele pe niste fete triste in carnavalul vietii ( ANNA's Blog, Masti in carnavalul vietii…)
„Da-i omului o masca si el va spune adevarul”! Oare?… Eu spun: „da-i omului o masca si isi va juca rolul”. Am o masca pentru fiecare, am uneori si pentru mine o masca. Fara ea aproape ca mi-e frig si mi-e jena… e ca si cum as umbla goala pe bulevard.
Imi pare rau de toti anii in care am facut compromisuri. Mi-e ciuda de toate risipirile mele de pana acum. As fi vrut sa fi avut rabdare. Dar pentru ca nu mai pot schimba nimic, ii rog ,pe cei care pot, sa nu-si franga aripile in vieti mintite. Sa astepte zborul cel mai inalt. Pentru ca norocul ii ajuta numai pe cei curajosi. ( Alice Nastase )
EVIDENT, MASCA ESTE CEVA MAGIC, ESTE UN STIL DE VIATA, DAR EU, UNA, M-AM DECIS SA FIU PERSONAJUL FARA MASCA .
VA DORESC O SEARA PLACUTA, CU SAU FARA MASCA, DUPA DORINTA SI IMPREJURARI !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu